De ce?

Uneori stau asa, pur si simplu holbandu-ma pe pereti si ma intreb de ce sunt eu asa cum sunt? De ce eu? De ce a trebuit ca eu sa fiu cea care pateste lucruri asa crude? De ce a trebuit sa stiu ce e ura, nesiguranta inca de la o varsta frageda? De ce nu am simtit niciodata ca sunt iubita, ca cineva ma vrea? De ce trebuie sa simt eu totul mai adanc si mai amplificat decat o fac celalalte persoane? De ce?

De ce trebuie sa ma urasc asa de mult? De ce nu pot sa fiu fericita, cat de cat? De ce nu ma pot bucura de anumite lucruri cum fac oamenii normali??? De ce?

Ca lucruri rele nu am facut. Nimic ce nu poate fi iertat, adica. Oricum, nu poate fi vorba de o pedeapsa de la Cel de sus pentru ca lucrurile astea mi se intampla de cand m-am nascut. Sau poate am gresit intr-o viata anterioara. Da, asta trebuie sa fie.

Probabil am fost o ticaloasa, o ucigasa sau ceva de genul sa merit chestiile astea. Sa nu stii ce-s aia parinti, sa nu auzi decat galagie non-stop, sa ti se spuna constant ca nu meriti nimic si ca nu faci nimic bun. Imi spun tot timpul ca o sa fie bine, dar daca nu o sa fie? :/