Eu? Eu sunt nimeni.

Niciodata, dar niciodata nu sunt multumita. De nimic si de nimeni. Nici macar de nimeni. Tot timpul vreau sa fiu altcineva, cineva mai bun, nu trist ca mine. Cineva care sa site cum sa tine oamenii langa el, un cineva mai frumos, mai destept, mai talentat. Iar eu tot timpul incerc sa fiu acel cineva si uit cine am fost si cine vroiam sa devin. Incercarea mea atat de disperata sa fiu altcineva se transforma intr-un strigat patetic de ajutor catre cea ce am fost. Incercarea aceasta ma face sa uit ce cine am fost si cum era acel altcineva ce vroiam sa devin si astfel ma transfor intr-un nimeni. Sunt un nimeni.

Lumea asta in care traim ne obliga sa fim altcineva decat suntem. N
e obliga sa credem ca nu suntem buni, ca suntem niste rebuturi bune de aruncat la gunoi. Ne obliga sa credem ca daca plangem suntem slabi, daca iubim suntem slabi, daca speram suntem slabi. Ne obliga sa credem ca orice idee, ca orice facem, nu este bine. Ca ceea ce suntem nu este bine.

Lumea-i urata. Lumea-i o curva. Lumea nu te lasa sa traiesti.