sâmbătă, 22 iunie 2013

Terci

AVERTISMENT: ceea ce urmeaza va fi un amestec irational de ganduri, sentimente si tot ce-mi trece prin cap. Nu-l luati in serios. Va multumesc.

Acum, ca nu mai vorbesc cu el de....cateva zile, timpul trece foarte greu si parca peste tot vad lucruri pe care  el le-ar place si ma gandesc sa fac o poza, sa-i arat mai tarziu. Apoi imi dau seama ce patetica sunt ca inca ma gandesc la el.

Azi iar au tipat 'iubitii' mei parinti la mine: nu faci nimic, nu o sa faci nimic bun in viata, toata ziua stai, iti bati joc de familia asta (CARE FAMILIE?), etc etc. Nu stiu de ce cred ei ca, daca tipa asa ca descreieratii la mine ma fac sa ma simt bine si iubita. Chiar nu stiu. Ei nu isi dau seama ca ma distrug? Ca eram eu distrusa de mult, inainte ca eu sa ma mult cu maica-mea vitrega si cu taica-miu, dar asta nu conteaza. Nu mai am nimic din cauza lor, absolut nimic. Si ii urasc. E trist, da, stiu, dar asta e. Au facut prea multe...mi-au facut prea multe. Oricum, singura persoana pe care o urasc mai mult ca pe ei, sunt eu.


Oricum, in timp ce imi primeam portia de tipete ma gandeam ca totul o sa fie ok, o sa iti dau tie mesaj si to o sa stii cum o sa ma faci sa ma simt mai bine. Cinci secunde mai tarziu mi-am dat seama din nou ca sunt patetica si ca nu mai am cui sa ii zic despre asta...nu mai are cine sa imi spuna ca totul o sa fie bine, ca o sa fiu ok si eventual sa imi zica o gluma proasta. Tu nu mai esti si acum am nevoie de tine cel mai mult. Vii inapoi?

De fiecare data cand vad un mesaj sper ca e de la tine, si niciodata nu e. Chiar asa de repede ai uitat prietenia noastra?

Am descoperit ce e golul din mine pe care il simt de cateva zile. E din cauza ta. Tu ai plecat si ai luat tot ce ai putut lua ca deh, asa e omu', nu pleaca cu mana goala. Sunt sigura ca imi lipseste 1/3 din inima, un plaman, splina si inca ceva. Nu stiu inca ce, dar imi dau seama si iti trimit nota de plata.

Am mai descoperit si ca sunt extrem de idioata si patetica si alte lucruri. Si am mai descoperit ca exista o posibilitate ca parintii mei sa aiba dreptate. Poate chiar sunt asa de teribila cum ma cred ei.

Nu mai stiu cum ma simt, nu mai stiu ce sau cine sunt, nu mai stiu unde sunt sau a cui sunt. Tot ce stiu e ca acum, in momentul asta, cand toata lumea e impotriva mea, am nevoie de tine. Deci, vii inapoi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu